Multi am vrea sa traim asa cum am vazut ca se face in filme, cu happy-end-uri si povesti de succes pe toate planurile.
Cat insa ne este de folos idealismul cinematografic?
Nu cumva foarte multe dintre frustrarile noastre cotidiene se trag din faptul ca, pur si simplu, viata nu este niciodata la fel de roz ca in povestile vazute saptamanal la cinematograf?
Intotdeauna m-am gandit la filme ca la o modalitate de divertisment: ma uit la comedii ca sa ma binedispun, sa rad cu lacrimi, sa ma detensionez, ma uit la filme de groaza ca sa ma sperii ( asta este, suntem dependenti de adrenalina, iar scenele horror nu fac decat sa o intensifice), ma uit la filmele de dragoste ca sa am la ce folosi servetelele si la animatii ca sa imi gasesc spiritul ludic.
Cert este ca sunt o gramada de oameni care cred in ceea ce vad pe marele ecran de la cinema si analizeaza discrepanta dintre realitate si fictiunea filmului in defavoarea primei, fiind ferm convinsi ca adevarul e in replicile rostite cu patos...
Cat insa ne este de folos idealismul cinematografic?
Nu cumva foarte multe dintre frustrarile noastre cotidiene se trag din faptul ca, pur si simplu, viata nu este niciodata la fel de roz ca in povestile vazute saptamanal la cinematograf?
Intotdeauna m-am gandit la filme ca la o modalitate de divertisment: ma uit la comedii ca sa ma binedispun, sa rad cu lacrimi, sa ma detensionez, ma uit la filme de groaza ca sa ma sperii ( asta este, suntem dependenti de adrenalina, iar scenele horror nu fac decat sa o intensifice), ma uit la filmele de dragoste ca sa am la ce folosi servetelele si la animatii ca sa imi gasesc spiritul ludic.
Cert este ca sunt o gramada de oameni care cred in ceea ce vad pe marele ecran de la cinema si analizeaza discrepanta dintre realitate si fictiunea filmului in defavoarea primei, fiind ferm convinsi ca adevarul e in replicile rostite cu patos...
sursa:
http://www.cosmopolitan.ro/tu-cu-tine/doar-tu/la-vie-en-rose-sau-cum-ne-influenteaza-idealismul-de-la-cinema.html
