Yourvintagepolice a zis...
Dupa cum am promis, reiau si seria cronicilor a caror tematica sunt targurile vintage, mai ales ca au ramas destul de multe de recenzat iar in anul care tocmai a inceput banuiesc ca o sa am (iar) destul de mult de lucru.
Cum consider ca e absolut necesar sa incep cu ceva placut (foarte placut) si sa las pe mai tarziu partile nasoale, ma voi opri astazi la targul V4 VINTAGE Cafepedia, Bucuresti – in link-urile de la sfarsitul articolului veti gasi si trei filmulete ilustrative (sper eu).
Cred ca deja se stie ca a fost unul dintre cele mai bune targuri ale anului trecut, asa ca nu sunt prea multe lucruri de analizat, mai degraba de descris – mai ales ca nu e o surpiza, V4Vintage functioneaza intotdeauna asa cum trebuie sa functioneze.
Din punctul de vedere al organizarii, e absolut perfect – spatiu suficient, stabilit in prealabil – este posibil sa mai fi subliniat acest lucru si cu alta ocazie, insa pentru un expozant este cred lucrul cel mai important - daca nu stie dinainte cum va arata standul (pe cat posibil, evident), e grav -; organizatoarele de la V4Vintage au fost mereu acolo, astfel incat nimic rau nu s-a intamplat. Mie personal neprevazutul in astfel de cazuri imi da pur si simplu fiori… Mai ales atunci cand “prevazutul” arata in schema in cu totul alt fel…
La Cafepedia insa si prevazutul si neprevazutul chiar arata foarte bine, foarte vintage, chic – am fost tare zambareata, chit ca bretonul ala odios ma scotea din minti ;but this is history – sau mai degraba recycle bin… - am scapat de el 9si nu se va mai intoarce niciodaaatttaa….hihihi).
Sa trecem la chestii si aspecte serioase (insa). Lumina (cel putin la parter, nu stiu cum a fost sus pentru ca nu am ajuns din pacate) a fost buna, muzica la fel. Publicitatea a fost si ea mai mult decat suficienta – nu are insa rost sa insist, acest lucru se stie deja .
Vizitatorii au fost si ei foarte multi (pe sistemul “navaleste si cucereste”) – de fapt unul dintre motivele pentru care filmarile au fost facute mai pe la sfarsitul targului… Inainte n-am avut niciun moment liber (ceea ce s-a lasat cu o durere de picioare de care imi aduc aminte si acum…) si nu prea am avut chef de giumbuslucuri, mai ales ca de aceasta data am reusit sa ajung la performanta de a nu ma aseza nici macar o secunda… M-am distrat, m-am simtit bine (mai ales ca am fost vecina cu Evintage) si am ajuns sa ma refugiez in masina ca sa pot sa mananc…
La capitolul intamplari amuzante cred ca ar trebui sa amintesc momentul in care a venit o doamna sa imi ceara amanunte despre o palarie din catifea de matase anii ’30 si, dupa ce i-am explicat pe larg ce, cum si de ce, tot n-a fost pe deplin convinsa. Argumentul forte era ca, daca ar fi fost din anii ’30, neaparat trebuiau s-o manance moliile. Uite ca n-au mancat-o, probabil ca aveau altceva in meniu… Cred totusi ca e un aspect de care ar trebui sa tin cont pe viitor la datari – amprenta dentara a moliei, dimensiunile si forma muscaturii etc. etc. Mai greu cu bijuteriile, acolo o sa am nevoie de-un crocodil…
Dar sa lasam crocobaurii si sa revenim la oile noastre (desi de felul meu ranjesc destul de mult…)… Imi place Cafepedia (cel mai bun Campari Orange din oras?), imi place sa stau pe terasa acolo (chiar daca era frig rau-rau si trebuia sa topai inapoi la stand din trei in trei minute; apropo, e targul la care nu am reusit sa fumez o tigara intreaga de la cap la coada), imi place V4Vintage si, mai ales, ii place maniera lor de a aborda atat ideea de targ, cat si cea de vintage.
Ceea ce se intampla la V4Vintage chiar are de-a face cu vintage-ul de buna calitate, nu sunt doar niste vorbe goale de pus pe afis asa cum se intampla la 99% dintre celelalte targuri (la care, apropo, acest an nu voi mai participa – o sa va explic eu intr-un alt post de ce), iar ideea de “targ” merge mai degraba inspre cea de expozitie cu vanzare (si nu spre talcioc suburban).
Asa ca lucrurile mele si cu mine ne-am simtit tare bine, a fost frumos si inteligent ceea ce s-a intamplat acolo, de bun gust, un eveniment care m-a facut sa raman cu amintiri placute si amuzante.
Plus ca mi-am luat un palton albastru superb pe care (surprise!) chiar il port – fiecare targ cu achizitia lui, nu doar cu vanzarea.
Cred ca toata lumea e de acord cu mine de data asta. De un singur lucru imi pare rau, ca nu pot sa vorbesc despre targul V4Vintage de la Timisoara, din pacate acolo nu am reusit sa ajung… Nu-i nimic, ramane pe altadata – e timp destul, mai ales atunci cand e vorba de vintage adevarat.
sursa:
http://yourvintagepolice.blogspot.com/2010/01/targ-vintage-v4vintage-cafepedia.html
