Un deux piece gri cu nervuri roz sta stingher in vitrina unui magazin din Mall Plaza. Este magnific construit: talia este subliniata de doua insertii pe bie, umerii sunt rotunjiti din croi cu o usurinta geniala. Este perfect in simplitatea lui lipsita de ostentatie.
A fost gandit initial pentru Isabella Blow ca un costum “business” (dar plin de ironia atat de speciala a modei cand ajunge la acest capitol arid).
Dupa ce Isabella a decis ca trebuie sa plece putin dintre noi, McQueen l-a inserat in colectia dedicata celei care l-a luat de mana si l-a prezentata Modei. Cateva doamne l-au cumparat impresionate de trista poveste iar colectionarii l-au achizitionat in marimea 36 ca pe o piesa a carei valoare ar trebui sa reziste in timp.
Au trecut doua sezoane de atunci. Doamnele triste sunt din nou vesele, iar costumele au ajuns sa fie strivite in lateralele garderobului de alte haine pline de povesti. Colectionarii l-au invelit in foite subtiri de hartie si l-au atarnat langa alte tinute care nu ar trebui sa isi piarda valoarea dar care astazi nu mai intereseaza pe absolut nimeni.
Am vrut sa cumpar costumul din vitrina ca sa il feresc de cei care nu l-au cunoscut in perioada lui de glorie dar mi-am dat seama ca nu o sa fac alteceva decat sa prelungesc agonia.
Ca si noi, hainele ar trebui sa moara la un moment dat, lasand in urma lor doar povesti sortite, la randul lor, uitarii.
A fost gandit initial pentru Isabella Blow ca un costum “business” (dar plin de ironia atat de speciala a modei cand ajunge la acest capitol arid).
Dupa ce Isabella a decis ca trebuie sa plece putin dintre noi, McQueen l-a inserat in colectia dedicata celei care l-a luat de mana si l-a prezentata Modei. Cateva doamne l-au cumparat impresionate de trista poveste iar colectionarii l-au achizitionat in marimea 36 ca pe o piesa a carei valoare ar trebui sa reziste in timp.
Au trecut doua sezoane de atunci. Doamnele triste sunt din nou vesele, iar costumele au ajuns sa fie strivite in lateralele garderobului de alte haine pline de povesti. Colectionarii l-au invelit in foite subtiri de hartie si l-au atarnat langa alte tinute care nu ar trebui sa isi piarda valoarea dar care astazi nu mai intereseaza pe absolut nimeni.
Am vrut sa cumpar costumul din vitrina ca sa il feresc de cei care nu l-au cunoscut in perioada lui de glorie dar mi-am dat seama ca nu o sa fac alteceva decat sa prelungesc agonia.
Ca si noi, hainele ar trebui sa moara la un moment dat, lasand in urma lor doar povesti sortite, la randul lor, uitarii.
